Prietenilor nostri,

vineri, 17 decembrie 2010


Reiau activitatea pe blog dupa mai mult de un an de absenta. Recunosc, Facebookul a inlocuit in mare parte nevoia mea de exprimare in acest spatiu virtual ... probabil din cauza ca scrierea unui articol aici presupune mai multa bataie de cap si un discurs mai elaborat decat scrierea unui status pe FB.

Miscata de mobilizarea si sprijinul coplesitor de care au dat dovada multi dintre prietenii nostri in ultima perioada, voi incerca sa-mi exprim recunostinta fata de toti cei care ne-au fost alaturi intr-un fel sau altul atunci cand timpul s-a oprit pentru mine si parintii nostri.

Imi e imposibil sa mentionez toate actele de bunavointa ale prietenilor (cunoscuti sau nu), "surorilor", colegilor, mamelor mele adoptive si profesorilor, insa as vrea ca fiecare dintre cei care fac parte din categoriile mentionate mai sus sa fie constient de profunda noastra recunostinta. Au existat cateva actiuni, care ne-au ajutat sa purtam mai usor povara asta. si sa ne simtim mai putin singuri.. Prima dintre ele este campania "Violenta ucide ingeri" initiata si sustinuta de prietenii nostri voluntari ai organizatiilor in care am activat sau pe care le-am avut drept parteneri in diferite proiecte. In ciuda usilor inchise ale unor institutii publice datoare sa se preocupe de siguranta cetatenilor orasului (institutii care ne-au prezentat in mod formal condoleantele si ne-au asigurat de sprijin), a amenintarilor dezonorante, atitudinii josnice si lasitatii unor distinsi domni conducatori de scoli si licee, (ce considera ca odata ce si-au infipt unghiile in fotoliul de director, au dreptul de a desconsidera si impiedica manifestarile menite sa trezeasca la realitate autoritatile responsabile, pentru ca asta le-ar putea pata imaginea de marionete supuse ce executa mecanic "ordonantele" venite de la papusarii de centru) si in ciuda altor piedici intalnite, Participantii la meeting si-au manifestat intr-un mod pasnic dorinta de a trai intr-un oras sigur, oferind o adevarata lectie de curaj si demnitate celor "mari" carora le e strain sensul acestor notiuni. Multumesc totusi pentru compasiune si intelegere domnului director care a facut cunoscut evenimentul in fiecare clasa cu o zi iainte -mai eficient poate decat am facut-o noi-, astfel incat Colegii mei de liceu au fost prezenti in numar foarte mare la manifestare.
Au urmat spectacolul de la Casa Studentilor in memoria fratelui meu si Festivalul de rock, jazz si folk reluat din fericire in Craiova dupa o foarte lunga pauza, festival in cadrul caruia am avut onoarea sa cantam la invitatia domnului Nikos Themistocle, unul dintre principalii organizatori ai festivalului, de bunavointa si sustinerea caruia am beneficiat de asemenea.

Multumim fiecaruia dintre cei care ne-au fost si ne sunt alaturi pentru daruirea, generozitatea, preocuparea de care au dat dovada in raport cu suferinta noastra, a celor care l-au cunoscut pe Andrei si care au resimtit profund pierderea lui.. Stiu ca doar un mesaj de multumire nu e de ajuns pentru a rasplati cu aceeasi masura bunatatea fiecaruia dintre voi, insa e tot ce stiu sa fac in acest moment.

Desi sper sa nu mai fie cazul, recomand Site-ul Organizatiei E.M.M.A. (care mie mi-a fost foarte util in incercarea de a accepta ceea ce nu pot schimba) in egala masura celor care au trecut prin drama pierderii unui frate, copil, prieten drag, si celor apropiati lor care nu stiu cum sa reactioneze intr-o astfel de situatie...



8 comentarii:

Flavia Adina spunea...

Buna draga mea, Teona. Am citit cu lacrimi in ochii tot ce ai scris cu mare atentie si parere de rau la evenimentul de pe blog "Prietenilor nostri,". Ai un dar de a te exprima ca nimeni altcineva din Romania. Sincerele mele si a familiei mele condoleante pentru fratele, prietenul,copilul nostru, vostru Andrei Eduard Goreci. Nu l-am cunoscut pe Andrei, insa de la un simplu album de pe hi5 cu numele "Te vrem inapoi :-" de-a unei prietene, am inceput sa ma documentez la tot ce inseamna tragedia familiei tale. Am fost impresionata, de exemplul pe care Andrei a dat dovada si cat de bine faceati echipa si va intelegeati voi doi in relatia de fratie. Deasemenea cu mare regret am plans zile intregi uitandu-ma la filmulete de pe youtube si la interviurile pe care le-ai dat. Am incercat sa fac rost de id tau, dar mi s-a inchis usa in fata, spunandu-mi ca nu vor sa se certe cu tine. Imi pun intrebari, dar fara niciun raspuns. Atata am avut draga meu, Teona. Daca vrei sa discutam,vorbim, cererea unui sfat sunt deschisa la orice. bbgwrl este id meu. Multumes Teona.

Cristi Milos spunea...

Teona, esti un om minunat, si spun asta doar ca sa nu ma hazardez in declaratii oarecum pretentioase precum "Esti cea mai faina persoana pe care am cunoascut-o". Te imbratisez.

Teona Goreci spunea...

@Flavia : iti multumesc mult pentru ganduri, bunatate, disponibilitate ... ti-am trimis un mesaj privat. :)

@Cristi : nu stiu ce sa-ti raspund.. ma bucur daca e asa, avand in vedere ca stiu cat de multe persoane cunosti :) Imi e dor de voi ! Te imbratisez si eu !

Gabi spunea...

"Si de la mine pan'la tine..cuvantul insusi va-ngheta..."
Inghetara..distanta mare Craiova-Galati...Gasesc totusi cateva sa-ti spun ca ma bucura mult revenirea ta aici !:)Te imbratisez,scumpo !

Teona Goreci spunea...

Multumesc, draga mea Gabi ! Te imbratisez virtual ca si pana acum >:D< !

Little Girl Demonik spunea...

Bine ai revenit in lumea blogului...postarea ta este de neilocuit,nu cred ca putea sa o scrie nimeni mai bine...esti una din cele mai puternice persoane pe care le-am cunoscut pana acum si cum spune si rox esti o persoana care schimbi vietile oamenilor in bine...

Rox spunea...

Cu placere, Teutza!:) Stii ca te iubim MAXIM! Si pe Andrei il iubim tot Maxim! Puteti conta pe noi si in continuare. De fapt, contati pe noi! :) Si te mai iubesc o data MAXIM! Si-ti mai spun si bafta la examenele ce urmeaza si ce-ti vor schimba viata in bine! Ne vedem maine la scoala. Pup :*

Coman Andrei spunea...

Am sa iti urmaresc cu interes blogul , ai grije de tine :):*