Finally Baia Mare ..

duminică, 12 octombrie 2008


Intotdeauna mi-m dorit sa ajung in Ardeal. De fiecare data am avut impresia ca o sa gasesc acolo numai oameni frumosi la suflet si diferiti de cei de aici.. bineinteles ca era doar o idealizare a alor mei care mi s-a transmis ..genetic sau nu.. Poate am crezut asta si pentru ca toti ardelenii pe care ii intalnisem, imi lasasera o impresie foarte buna.


Ei, bine, am ajuns in sfarsit in Baia Mare .. Intr-o postura cel putin ciudata, aceea de asistent coordonator al Consiliului Local al Copiilor. Experienta a fost una inedita pentru mine, am mers cu trenul pana in Baia Mare alaturi de doua membre CLC, trebuind pe tot parcursul reuniunii sa am grija de ele,de mine, de noi..



Cine ar zice ca m-am dus sa ma distrez, ar gresi cu siguranta. O astfel de postura nu poate fi in nici un caz una in care te-ai putea relaxa... mai ales daca intr-un moment de inconstienta ai facut o greseala. Nu-ti poti permite astfel de momente. De ce imi era cel mai frica, am scapat, din fericire, dar am trecut si prin momente in care eram prea stresata ca sa imi mai pun problema sa las totul balta .. mai mult, stresul m-a motivat sa merg mai departe, sa duc totul pana la capat. sau poate nu atat stresul, cat responsabilitatea pe care o aveam fata de fete, de parintii lor, de consiliu, de Cristina..

Acum inteleg sentimentele prin care trecea Crisu cu noi, la reuniuni, mai ales ca noi mai faceam si prostioare.. Era interesant pentru mine.. sa ies un pic din rutina.. dar nu vreau sa stiu ce era in sufletul ei.. In sfarsit, a dat dovada de o capacitate de disimulare extraordinara, mai ales la prima reuniune, la zalau.. acum imi dau seama cat de mult m-au ajutat cuvintele alea: 'stai linistita, e inofensiv', cat curaj mi-au dat, desi nu stiu daca ea credea ce spune :). M-am simtit in siguranta si sper ca si fetele cu care am fost in Baia Mare au avut acceasi senzatie de protectie, pe care mi-a inspirat-o Cristina mereu.



Mai am inca multe de invatat, dar primul pas a fost facut si cum deja m-am obisnuit, am invatat si din experienta asta ceva constructiv. In primul rand am capatat mai multa incredere in mine. In al doilea rand, mi-am dat seama ca ardelenii sunt oameni la fel ca oltenii sau moldovenii, poate doar putin mai educati si nationalisti, nu sunt insa un etalon al bunului simt. Oameni bine educati poti gasi si in Oltenia si in Moldova la fel de bine cum in Ardeal poti gasi si oameni mai putin educati.

In sfarsit, a fost o reuniune frumoasa.. aproape ca uitasem spiritul reuniunilor PAL-Tin. Sper ca fetele au mai invatat cate ceva despre rolul unui Consiliu al Copiilor si ca vor fi capabile sa transmita mai departe ceea ce au invatat aici..